Clasa Mammalia

Ordin Chiroptera

Familia Rhinolophidae

Aliquam erat volutpat. Pellentesque tristique ante ut risus. Quisque dictum. Integer nisl risus, sagittis convallis, rutrum id, elementum congue, nibh...read more

 

Familia Vespertilionidae

Aliquam erat volutpat. Pellentesque tristique ante ut risus. Quisque dictum. Integer nisl risus, sagittis convallis, rutrum id, elementum congue, nibh...read more

CARACTERIZARE GENERALĂ

Chiropterele ( cheir = mână; pteron = aripă) sunt mamifere zburătoare, datorită bătăilor unei aripi membranoase, patagiu, întinsă între laturile corpului şi membre.

Corpul în general îndesat, gâtul scurt, capul gros, mai mult sau mai puţin alungit, gură largă.

Oasele sunt subţiri şi uşoare; cele de la craniu sunt sudate, iar suturile sunt şterse, ca la păsări. Cuşca toracică este rigidă, ca urmare a sudării unor vertebre cervicale, dorsale şi lombare, şi a legăturii strânse dintre clavicule şi stern. Sternul prezintă o carenă de care se inseră muşchii pectorali foarte dezvoltaţi, care mişcă aripile. Membrele subţiri, cu metacarpienele şi degetele alungite, policarul scurt, cu unghia transformată în gheară ca un cârlig. Degetul 2 formează marginea aripii; al 3-lea, cel mai lung, vârful aripii; iar al 4-lea şi al 5-lea susţin patagiul. Între membrele posterioare se întinde o membrană interfemurală (uropatagium), ce cuprinde şi coada. În dreptul călcâiului un pinten osos. Picioarele posterioare au 5 degete, cu gheare, cu care animalul se agaţă de diferite suporturi, pentru repaus sau dormit, în mod obişnuit cu capul în jos.

Creierul liliecilor mici are emisferele cerebrale mici şi netede (tip lisencefal) iar la cei mari au câte un şanţ longitudinal. Cerbelul liliecilor este foarte mare, coordonând zborul, care este mai complicat decât mersul. Cel mai dezvoltat simţ al liliecilor este auzul, cu care se orientează uimitor de bine. Urechile foarte dezvoltate, prezintă în dreptul unghiului intern o expansiune cutanată de formă variabilă, numită tragus (urechiuşa), iar în dreptul unghiului inferior extern o proeminenţă mai puţin variabilă numită antitragus.

Marea majoritate a chiropterelor se hrănesc cu insecte, pe care le prind din zbor; puţine specii sunt frugivore (Desmodus), carnivore-răpitoare care vânează lilieci de talie mică sau păsărele (Lyroderma lyra) sau ihtiofage (Noctilio leporinus). Dentiţia chiropterelor este completă, de tip insectivor, cu incisivii ascuţiţi ca acele, caninii şi premolarii ascuţiţi şi curbaţi, iar molarii de tip bunodont sunt prevăzuţi pe faţa superioară cu creste tăioase în formă de W. Numărul dinţilor variază între 20 şi 38, după următoarele formule dentare: I 1/2, C 1/1, Pm 1/2, M 1/1 şi I 2/3, C 1/1, Pm 3/3, M 3/3.

Deşi chiropterele sunt mamifere mici, ele se reproduc o singură dată pe an. Femelele nasc unul până la doi pui golaşi, cu pleoape lipite. Ei se caţără pe partea ventrală a mamei până la mamele, de care se prind cu gura şi se hrănesc.

Odată cu venirea frigului, liliecii se adună în diferite adăposturi, peşteri, crăpăturile stâncilor, în podurile şi beciurile caselor părăsite sau în scobiturile copacilor. Acolo se adună în număr mare, agăţându-se cu ghearele picioarelor posterioare de suport sau unii de alţii, apoi cad în somnul de iarnă (hibernal) până primăvara când îşi reiau activitatea. Alte specii dinţinuturile reci migrează în regiuni mai calde.

În Europa trăiesc numai trei familii, iar la noi numai două familii: Rhinolophidae şi Vespertilionidae , cu 9 genuri şi 27 specii.

 • 

 

•  Comments

Totodată, este de dorit ca informaţiile şi datele din site, să se actualizeze periodic. La acest lucru pot participa voluntari şi nu numai, fie prin intermediul secţiunii contribuţie, fie contactându-mă via e-mail.

View My Stats